
Descriere
„Pe mama n-o mai am de aproape doi ani. Pe tata, de aproape patru. În apartamentul în care au locuit cincizeci și trei de ani, din cei cincizeci și șase cât au fost împreună, urlă liniștea. Apartamentul e gol, dar mobilat. Va fi scos la vânzare, golit, umplut la loc de un alt ocupant, transformat în amintire. Mă ajută în vreun fel scrierea acestei cărți? Prea puțin. După trei-patru pagini, bănuiala devine certitudine: prezența tatei în carte nu-i suplinește absența în carne și oase.
Și atunci, de ce o scriu? Fiindcă nu pot să n-o fac. «Prea puțîn» e mai mult decât «deloc». Ajutorul, mai cu seama în vremurile astea, nu se refuză. Iar Recviemul vesel e o carte pentru cititori și un sprijin pentru mine.“