
Descriere
Sonetistul Mihai Codreanu avea nevoie de cineva cu talentul lui Viorel Ilișoi pentru a ieși din nedreapta uitare. Căci a fost mare!
A fost poet, a condus Teatrul Național din Iași, Conservatorul de acolo, a fost membru al Academiei Române, l-au premiat, l-au înnobilat și francezii pentru cum a tradus “Cyrano de Bergerac”, a orbit, a fost mason, l-a învățat pe Mihail Sadoveanu să joace șah, mergea la dame, la bordel, cu perucile eroilor din spectacolele Naționalului ieșean, îl cunoștea tot orașul, studenții îi recitau sonetele, sau măcar catrenele ocazionale (“Când citesc ‘Rampa’ (n.m. – ziar ieșean, unde combătea un rival minor de-al maestrului, un colonel de cavalerie)/ M-apucă crampa/Când m-apucă crampa/Mă servesc de ‘Rampa’), știa să și chefuiască, cunoștea tainele vinului, s-a recăsătorit, la șaptezeci de ani, cu menajera, a murit fără să se compromită sub comuniști, gravitau tinerele orașului în jurul sonetistului, a iubit o vreme aceeași femeie cu Topârceanu, a fost avar și a tot căutat funcții, comitete, comisii, onoruri şi bani, bani, bani, a fost martor la un duel în care un mare ziarist a fost ucis de unul mic, a preferat actrițele, a instituit canapeaua în biroul directorial, cu o actriță pare-se a avut și un copil din flori, nerecunoscut, a îmbătrânit și doar memoria l-a slujit până la ultima rimă.