Totdeauna singura - Aurora Liiceanu

Ce ar putea avea în comun o intelectuală de la începutul secolului XX și o femeie modernă? Catherine Pozzi, cu un tată celebru - medicul Samuel-Jean Pozzi, admirat în epocă, dar și în zilele noastre -, prezentă constant în saloanele pariziene, prietena cu Rilke și Anna de Noailles, a fost nefericită în tumultuoasa ei legătură amoroasă cu Paul Valéry. Astăzi, Claudia este prinsă de câțiva ani într-o relație toxică, ciudată, încâlcită.
Deși le desparte un secol, cele două par să aibă aceeași poveste de dragoste trista. De ce? Exista, oare, un fel de gena a nefericirii, rebelă, autonomă și, mai mult, specifică femeilor?
E greu de spus, însă poveștile colaterale din carte arata ca există multe alte femei care trăiesc un fel de nefericire foarte asemănătoare. Femei de demult și de acum.
Catherine, singuratică și mereu nefericită • Conversațille, atașamentul și dependența • Claudia, prizoniera ne-uitării • Trădarea • Idealizare și iubire • Minciuni paralele și ritualul reproșurilor • Nesiguranța de sine și abandonul • Dezamăgirile și remuşcarile