Pe cont propriu (Jurnal 1989-1995) - Doina Jela

„Dragă Jurnalule,
Îți cer iertare a doua oară pentru exhibiționismul care mă împinge să trădez pactul dialogului nostru intim, devotamentul tău de confident, duhovnic, psihoterapeut, procuror, judecător, martor, anchetator.
Dar îți jur că gândul meu inițial a fost curat și sincer: doar noi doi.
Sigur; vei ricana, tot ce ți-am turnat în urechile răbdurii ani buni era în interesul amândurora să nu afle nici cerul, nici pământul. Fiindcă pe atunci nimeni, afară de tine, nu trebuia să știe nici ce vedeam cu ochii, darămite ce-mi trecea prin minte în legătură cu ce vedeam cu ochii.
A fost, a trecut. Cât am putut eu de discret, am operat în taifasul nostru o selecție, doar atât cât să se vadă cât, cum și cu ce preț a fost și a trecut. Selecția s-a numit Telejurnalul de noapte, 1979-1989.
Și am zis că, gata, ți-ai încheiat rolul. A fost însă prea târziu să renunț la dialogul cu tine: cum se întâmplă, nevoia devenise cu anii dependență, viciu. Şi am perseverat. Iar acum, încercând să operez o nouă selecție, pe cât posibil discretă, ce crezi că descopăr? Că n-a trecut, ca nimic nu trece. Și, dacă tot nu trece, măcar să spunem." 

DOINA JELA, Jurnal
8 octombrie 2021, Slătioara