La masa cu Marx - Matei Visniec

Reducerea la tăcere a poetului Matei Vişniec de către dramaturgul Matei Vişniec părea, acum un deceniu, o crimă literară absurdă. Poezia de o claritate stranie cu care se remarcase tînărul din Rădăuți încă de la vîrsta de 16 ani îi cucerise pe cunoscătorii de poezie prin forța de sugestie, prin eleganța stilistică și prin însuși faptul că nu semăna cu a nimănui altcuiva. Să fii atît de repede acceptat ca un poet original, inconfundabil într-o literatură care numai de poeți valoroși nu duce lipsă și să renunți la acest senzațional succes atras de caii verzi pe pereți ai dramaturgiei echivala - pentru un observator obiectiv - cu un gest iresponsabil.
Alex. Ştefănescu

În astfel de bijuterii poetice Matei Vişniec amestecă, în modul cel mai înalt, acuitatea reprezentărilor spirituale cu frisonul unor existențe vulnerabile, amenințate de dezintegrare și pierderea sensului. Universul hieratic al poemelor e fulgerat adesea de halucinații imprevizibile, terifiante, care aduc în decorul fantast un aer de comedie metafizică.
Cunoașterea se resoarbe, în astfel de cazuri, într-o extază a uimirii, reacțiile se topesc într-o mecanică celestă, imponderabilă, cu zvîrcoliri de fantasmă. Aerul acesta de nedumerire calmă, de redempțiune ironică în care e învaluită ființa neputincioasă face din lirica lui Matei Vişniec o stenogramă perfectă a disperării civilizate, în care inteligența joacă rol de amnezic.
Radu G. Teposu

De fapt, ceea ce a impresionat de la bun început la Matei Vişniec este prodigioasa sa capacitate de a fantaza. Un autor cu o asemenea imaginație nu avea cum se mulțumi să consemneze taciturn ceea ce-l înconjoară. Schemele epice și dramatice pe care le manipulează îi permit să creeze tabloul unei lumi coerente, ce va rămîne, în linii mari, aceeași în toate volumele de poezie și se va acutiza, primind variate ilustrări, în dramaturgia sa.
Bogdan Crețu