Foaia de parcurs - Tudor Ursu

TUDOR URSU
Raza de lumină cădea acum mai drept. Era undeva pe fața lui.
O căută cu ochii și îi primi fulgerarea cu ei deschiși. Simțea arsura și știa că nu se va opri la ochi, știa că va arde tot și o dată cu el și femeia de alături, dar dorea asta din tot sufletul și nu se feri.
Ningea. De mult ningea, și zăpada venită cu vîntul din față inghetase pe geam, acoperindu-l.
Încercă să se închipuie și pe el acolo, înainte, dar nu se putea închipui pe el acolo. În gîndul lui de mîine, el lipsea. Aplecă liniştit capul... lipi obrazul de foaia de parcurs... și deodată... totul... se opri undeva..."
(DIN „FOAIA DE PARCURS")