De la Durga puja la lumea lui Kalidasa - Amita Bhose

La fel ca Durgã, nici Sarasvati nu are nici un templu consacrat. Adorarea ei se face în casele particulare, în parcuri - cu chetă publică -, precum și în școli și instituții de muzică, dans și arte plastice. Este singura slujbă religioasă ce se permite în școlile de stat. În afara ritualurilor religioase, ziua lui Sarasvati este marcată și de numeroase spectacole artistic-literare. În Bengal, copiii îşi încep studiile în această zi fastă.
Sarasvati este cea mai iubită zeiță a copiilor, care au grijă să-și pună manualele și caietele la altarul ei, ca ele să fie binecuvântate.
Când eram copii ne îmbrăcam și noi în sariuri și cămăși vopsite în galbenul primăverii, și după ce ne puneam ofrandele la altarul zeiței din casă, colindam prin toate școlile din cartier și, bineînțeles, participam cu mare entuziasm și interes la serbările din școala unde învățam. Regretam însă că Sarasvati püjă cade tocmai după examenul de an și nu înainte. Oricum, o rugam pe zeiță să nu ne uite până la examenul din decembrie.
Eu personal îi spuneam o dorință secretă - să mă binecuvânteze cu talentul scriitoricesc, mai ales poetic. Cine știe, poate ca rugaciunea elevei din Calcutta a ajuns și la sălașul ei din lacul Manas de pe Himalaya. Chiar daca nu m-am afirmat ca poeta, mi-a fost hărăzită cinstea de a purta numele lui Eminescu în India și de a-i fi primul traducător indian.
Amita Bhose